România ar putea importa gaze în ciuda proiectului Neptun Deep
România, cel mai mare producător de gaze din Europa, ar putea recurge la importuri după intrarea în producție a proiectului Neptun Deep, în cazul unei ierni severe și prelungite. Concluzia apare într-o analiză realizată de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
„Securitatea energetică se verifică în ziua cea mai rece”, a declarat Chisăliță, explicând că volumul anual de producție nu este echivalent cu capacitatea sistemului de a furniza gaze în perioadele de consum extrem. Potrivit analizei, chiar și după dublarea producției interne, necesarul de gaze ar putea depăși cantitățile disponibile pentru consumul intern într-o iarnă cu temperaturi extrem de scăzute și de lungă durată.
Estimările proiectului Neptun Deep
Proiectul Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom împreună cu Romgaz, este unul dintre cele mai importante obiective energetice ale României. Primele gaze extrase din Marea Neagră ar urma să intre în Sistemul Național de Transport până la sfârșitul lunii iunie 2027, iar platoul de producție este programat să fie atins până la finalul trimestrului al treilea din 2027.
La capacitate maximă, Neptun Deep ar urma să producă aproximativ 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an. Investiția necesară pentru dezvoltarea proiectului este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro, costurile fiind suportate în mod egal de cei doi parteneri.
Scenariul unei ierni extreme
Un scenariu analizat pentru sfârșitul lunii februarie 2028, într-o perioadă cu temperaturi medii de aproximativ -25 de grade Celsius, indică un consum național de circa 60 de milioane de metri cubi pe zi. Într-o asemenea situație, contribuția surselor interne ar putea fi insuficientă pentru acoperirea întregului necesar.
Calculul prezentat de AEI indică următoarele valori: consum estimat de aproximativ 60 de milioane Smc pe zi, extracție din depozite de circa 18 milioane Smc pe zi, producție internă de aproximativ 44 de milioane Smc pe zi, producție internă contractată pentru piața românească de circa 30 de milioane Smc pe zi, flexibilitate pentru piața internă de până la aproximativ 33 de milioane Smc pe zi, exporturi contractate de circa 14 milioane Smc pe zi, exporturi ajustabile de până la aproximativ 11 milioane Smc pe zi. Necesarul estimat de import ar fi de aproximativ 9 milioane Smc pe zi, adică în jur de 15% din consum.
Limitele depozitelor și ale contractelor de export
Unul dintre principalele riscuri pentru sistemul energetic apare la sfârșitul unei ierni severe, după mai multe luni de consum ridicat. Chiar dacă depozitele subterane mai dispun de cantități importante de gaze, capacitatea de extracție nu este nelimitată. Pe măsură ce presiunea din depozite scade, poate scădea și debitul care poate fi furnizat către sistem. Astfel, existența unor rezerve fizice de gaze nu garantează automat că acestea pot fi livrate suficient de rapid într-o zi cu un consum record.
Un alt element important îl reprezintă contractele comerciale încheiate de producători. Gazele care au fost deja contractate pentru livrare, inclusiv către piețele externe, nu pot fi redirecționate automat către consumatorii din România în momentul în care temperaturile scad. Nerespectarea obligațiilor contractuale poate genera costuri suplimentare, inclusiv penalități sau cheltuieli pentru achiziționarea unor cantități de înlocuire într-o perioadă în care prețurile pot fi ridicate. În acest context, România poate ajunge într-o situație în care exportă gaze în anumite perioade și importă gaze în zilele cu cerere foarte mare.
Ce înseamnă, de fapt, securitatea energetică
Dumitru Chisăliță atrage atenția că securitatea energetică nu trebuie analizată exclusiv prin prisma producției anuale de gaze, ci și prin capacitatea sistemului de a răspunde rapid la vârfurile de consum. Într-o zi extrem de geroasă, consumul simultan al populației, sistemelor de termoficare și industriei poate crește semnificativ. În aceste condiții, devin esențiale atât producția internă disponibilă, cât și capacitatea de extracție din depozite, infrastructura de transport și sursele alternative de aprovizionare.
România va avea, după intrarea Neptun Deep la capacitate maximă, o producție de gaze mult mai mare și o poziție consolidată pe piața europeană. Totuși, scenariile de consum extrem arată că importurile nu pot fi excluse complet, mai ales în cazul unei perioade de ger sever și prelungit. Potrivit analizei AEI, pregătirea pentru astfel de situații presupune scenarii de consum pentru perioadele de frig extrem, asigurarea unor debite suficiente din depozite și identificarea din timp a unor surse de rezervă. În concluzie, Neptun Deep reprezintă un aport major la producția de gaze a României, însă nivelul producției anuale nu este singurul indicator care determină securitatea alimentării cu gaze.