Paradoxul energetic al României: de ce energia produsă ieftin nu reduce facturile
România se numără printre statele europene cu cele mai mari prețuri la energia electrică pentru consumatori, deși o parte importantă din electricitate este produsă la costuri reduse. Potrivit datelor Eurostat pentru al doilea semestru din 2025, țara noastră ocupa locul 5 în Uniunea Europeană în privința prețurilor ridicate la electricitate, iar explicația nu ține doar de costurile de producție, ci de modul în care funcționează piața energetică.
Specialistul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, susține că una dintre cauze ține de reorganizarea sectorului energetic de după anul 2000. Atunci, producția de energie electrică a fost separată în companii distincte, organizate pe tipuri de energie, care concurează între ele pe aceeași piață. Producțiile eficiente, precum cele hidro și nucleare, au fost astfel separate de sectorul termoenergetic, care suportă costuri de producție mult mai mari.
Mecanismul care lasă avantajul energiei ieftine în profitul producătorilor
În analiza sa, expertul arată că această separare a pus hidrocentralele și reactoarele nucleare într-o poziție de piață mult mai favorabilă, dar a rupt logica unui sistem integrat, în care prețurile mari de pe un segment energetic erau echilibrate de cele mici de pe altul. În noua configurație, producătorii de energie ieftină nu și-au maximizat profiturile în funcție de marje comerciale firești, ci prin raportare la cele mai mari prețuri din piață, cele din producția termoenergetică.
Din perspectiva distribuirii beneficiilor către consumatori, o astfel de concurență poate fi considerată inechitabilă: producătorul ieftin beneficiază de prețul ridicat, în timp ce consumatorul nu resimte automat costul redus de producție.
Cum poate o cantitate mică de energie scumpă să scumpească toată piața
Efectele acestei fragmentări sunt amplificate de mecanismul european cunoscut sub denumirea de „ordin de merit” (merit order), prin care prețul energiei este stabilit de ultima și cea mai scumpă ofertă necesară pentru acoperirea consumului.
Dumitru Chisăliță oferă un exemplu simplificat: dacă energia solară este ofertată la 60 euro/MWh, hidroenergia la 115 euro/MWh, iar pentru acoperirea necesarului de consum este nevoie și de o centrală pe gaze care solicită 180 euro/MWh, atunci toți producătorii acceptați în piață vor fi remunerați cu 180 euro/MWh. Astfel, chiar dacă majoritatea energiei este produsă ieftin, o cantitate relativ mică de energie scumpă poate ridica prețul întregii cantități tranzacționate.
În consecință, hidrocentralele, centralele nucleare și producătorii de energie regenerabilă încasează venituri calculate la prețul impus de sursa cea mai scumpă, iar consumatorul final plătește factura rezultată din acest mecanism.
„Problema României este că avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile consumatorilor”, concluzionează expertul. Potrivit acestuia, deși România are unul dintre cele mai diversificate mixuri energetice din Europa, avantajul nu este valorificat în beneficiul consumatorilor.