România îmbătrânește: aproape 5 milioane de persoane au peste 60 de ani
România se confruntă cu o îmbătrânire accentuată a populației, cu efecte tot mai vizibile asupra economiei, sistemului de pensii și celui de sănătate. La 1 ianuarie 2026, țara avea o populație rezidentă de aproximativ 19 milioane de persoane, conform cifrelor provizorii. Dintre acestea, 4,89 milioane aveau peste 60 de ani, reprezentând 25,7% din total. Femeile sunt majoritare în această categorie, cu o pondere de 58,7%.
Datele au fost prezentate de vicepreședintele Institutului Național de Statistică, Silviu Vîrva, în cadrul conferinței „România după 60”, dedicată provocărilor îmbătrânirii populației și îngrijirii pe termen lung.
Dezechilibru tot mai mare între generații
Fenomenul se accentuează pe fondul scăderii natalității și al sporului natural negativ. Indicele de îmbătrânire demografică arată această schimbare: în 2016 existau 112 persoane vârstnice la fiecare 100 de tineri, iar în 2026 raportul a ajuns la 135,9. Creșterea din ultimii zece ani semnalează un dezechilibru tot mai pronunțat între generații.
Vicepreședintele INS a atras atenția că schimbările demografice afectează nu doar structura pe vârste, ci și capacitatea statului de a susține sistemele de pensii, sănătate și protecție socială. În condițiile în care generațiile tinere sunt tot mai puțin numeroase, baza potențială de contribuabili se restrânge, în timp ce cheltuielile pentru serviciile destinate vârstnicilor cresc.
„Nu vorbim, aşadar, doar despre o schimbare a structurii pe vârste, ci despre o transformare cu implicaţii directe asupra pieţei muncii, sustenabilităţii sistemelor de pensii, sănătăţii şi protecţiei sociale”, a declarat Silviu Vîrva.
Tot mai puțini oameni activi pe piața muncii
Îmbătrânirea populației are consecințe și pentru angajatori. Reducerea numărului persoanelor active poate duce la dificultăți de recrutare, lipsă de personal în anumite domenii și presiuni asupra costurilor salariale. Datele privind participarea la piața muncii arată diferențe mari între categoriile de vârstă, în special după împlinirea vârstei de 65 de ani.
În 2025, rata de ocupare era de 38,5% în rândul persoanelor de 60-64 de ani. Pentru categoria 65-69 de ani, procentul cobora la 5,2%, iar pentru cei de 70-74 de ani ajungea la 1,1%. La nivelul întregii țări, rata de ocupare era de 48,3%. În acest context, Silviu Vîrva consideră că îmbătrânirea populației trebuie privită și ca o problemă economică și instituțională, nu doar demografică.
INS cere o schimbare în îngrijirea vârstnicilor
Vicepreședintele INS consideră că România trebuie să își regândească modul în care organizează serviciile pentru persoanele în vârstă. Îmbătrânirea este un proces individual, iar nevoile oamenilor diferă în funcție de starea de sănătate, situația financiară și sprijinul primit din partea familiei. Un sistem modern nu ar trebui să se concentreze exclusiv asupra celor dependenți de ajutor, ci și asupra prevenirii pierderii autonomiei.
„Apreciez că un sistem modern pentru seniori nu trebuie să fie construit exclusiv în jurul îngrijirii celor care au ajuns să depindă de sprijinul altora, ci trebuie să înceapă mult mai devreme, prin prevenţie şi susţinerea îmbătrânirii active”, a declarat Silviu Vîrva.
În opinia sa, România are nevoie de servicii de îngrijire pe termen lung accesibile, diversificate și adaptate fiecărei persoane, care să ofere sprijin în funcție de gradul de dependență și să asigure continuitatea îngrijirii, fie la domiciliu, fie în servicii comunitare, centre de zi sau centre rezidențiale. Investițiile în prevenție sunt esențiale pentru ca persoanele în vârstă să își păstreze independența cât mai mult timp.
O responsabilitate tot mai mare pentru România
Silviu Vîrva a subliniat că obiectivul nu trebuie să fie doar îmbunătățirea îngrijirii persoanelor devenite dependente, ci și prevenirea sau întârzierea apariției dependenței. România trebuie să investească mai mult în măsuri care să ajute vârstnicii să își mențină sănătatea, autonomia și participarea la viața socială.
Totodată, îngrijirea vârstnicilor nu poate rămâne exclusiv în responsabilitatea familiilor sau a serviciilor existente. Este nevoie de politici publice, resurse financiare, infrastructură adecvată și personal calificat, dar și de colaborare între sectorul public și cel privat. România trebuie să se pregătească nu doar pentru creșterea ponderii persoanelor în vârstă, ci și pentru schimbările economice și sociale pe care această evoluție le va aduce.