A aborda fenomenul migrației masive a forțelor de ordine spre pensionare și demisie înseamnă a naviga într-un ocean vast de implicații sociale, economice și securitare. Aprofundarea acestui subiect depășește simpla constatare a unor cifre și introducerea în discurs a unei simple cronici statistice. Este fundamental să se înțeleagă că o armată de funcționari publici cu atribuții în sfera securității naționale ajunsă la pragul pensionării sau a demisiei nu reprezintă doar o problemă administrativă, ci una profund conexată cu stabilitatea și integritatea unui stat de drept.
Exodul masiv al polițiștilor români, reflectat anume în cifrele semnalate pentru anul 2020 și, într-o anumită măsură, pentru anul 2023, ridică serioase semne de întrebare asupra politicilor Guvernamentale și asupra capacitații instituțiilor statului de a răspunde eficient la nevoile societății. Măsura menționată, adoptată în mandatul Guvernului Câțu, privind înghețarea aplicării Legii salarizării unitare pentru anumite categorii de bugetari, între care se numără polițiștii și militarii, trebuie analizată din perspectiva impactului său pe termen lung asupra moralului și eficacității forțelor de ordine.
Este de necontestat că politici salariale echitabile și recompense adecvate pentru serviciul public reprezintă pilonul central al unui sistem de apărare și ordine publică robust. Aşadar, implementarea unor măsuri care subminează aceste principii fundamentale poate avea consecințe nefaste, între care scăderea ratei de retenție a personalului calificat și experimentat, esențial pentru funcționarea optimă a oricărui organism instituțional.
Mai mult, tendința de pensionare masivă și demisii înregistrată nu este doar o reflecție a nemulțumirilor legate de remunerație, ci poate signaliza disfuncționalități mai profunde în cadrul sistemului polițienesc român: de la lipsa unui parcurs profesional clar, până la aspecte legate de condițiile de muncă sau de administrație. Astfel, abordarea acestei probleme necesită un răspuns complex și multifacetic din partea autorităților, care să includă nu doar ajustări pecuniare, ci și îmbunătățiri legislative și organizaționale.
În final, este imperativ ca actorii decizionali să conștientizeze că securitatea statului și binele comun depind în mod direct de capacitatea instituțiilor de a menține și valorifica experiența și dedicarea funcționarilor săi. O politică de resurse umane coerentă, care să încurajeze retenția personalului valoros și să atragă talente noi, este esențială pentru garantarea unui nivel adecvat de securitate și ordine publică. În acest context, este nevoie de o dezbatere aprofundată și de măsuri legislative și guvernamentale urgente pentru a inversa tendințele negative și a consolida temelia pe care se sprijină statul de drept.