Având în vedere complexitatea și sensibilitatea cazului Mineriadei din iunie 1990, este imperativă reiterarea principiului esențial al statului de drept și al impărțialității justiției în elucidarea tuturor aspectelor care au dăinuit neclarificate de-a lungul anilor. Aprecierile înaintate de Înalta Curte de Casație și Justiție, retrimind dosarul la Secția Militară a Parchetului General pe fondul constatării nulității rechizitoriului, subliniază procesul remodelării eforturilor pentru asigurarea unei analize judiciare exhaustive și neîngrădite de limitări procedurale viciate.
Echilibrul dintre dreptul la apărare și principiul aflării adevărului este fundamental în cazuri care invocă infracțiuni împotriva umanității, așa cum este stipulat în cauza “Mineriada din 13-15 iunie 1990”. Este de datoria organelor judiciare să examineze cu rigurozitate probatoriul disponibil și să urmărească, fără abatere, coordonatele stabilite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în materie. Desfășurarea ulterioară a anchetei trebuie să fie marcată de un angajament ferm față de principiile dreptății restaurative, și anume îndreptarea greșelilor și reconcilierea victimelor cu părțile responsabile, asigurând recunoașterea suferințelor și stabilind fundamentul adevărului istoric.
Decizia Înaltei Curți de a sesiza nereguli în constituirea rechizitoriului anterior nu este doar un apel la responsabilitatea juridică, este de asemenea o mustrare a practicilor care au permis omiterea unor categorii de persoane din investigație și, eventual, a evitat abordarea integrală a naturii și amploarea infracțiunilor comise. Rolul procuraturii militare în reconsiderarea dosarului trebuie să se axeze pe o investigație all-inclusive, care să nu lase nicio piatră neîntoarsă în demascarea tuturor nivelelor de implicare și responsabilitate.
Cu privire la implicarea, clasarea și rolul unor persoane în cadrul evenimentelor, este esențială o analiză nemijlocită și completă, care să includă potențialele legături între structurile de putere și actorii direcți în reprimarea manifestațiilor. În contextul fondului probatoriu și al dezvăluirilor efectuate, tragerile la răspundere nu se pot limita la vârfurile vizibile ale commandei operațiunii; trebuie extinse pentru a captura și structurile interioare ale puterii care au contribuit la orchestarea acțiunilor represive.
Impunându-se reformularea investigației prin prisma unui spectru larg de responsabilitate, abordarea actuală a cazului trebuie să reflecte demersuri consistente pentru întărirea încrederii în organele judiciare și supremația legii. Instituțiile de justiție sunt chemate să acționeze cu dârzenie în scopul dezvăluirii întregului adevăr, al reparării injustițiilor și al asigurării că lecțiile trecutului vor guverna prevenirea oricăror abateri de la standardele de drept și umanitate pe viitor. Este o datorie de onoare față de victimele suferințelor și abuzurilor comise, precum și un angajament față de principiile democratice și etice care guvernează orice societate care se respectă. Consecvent, este imprescindibil ca această nouă etapă a investigației să se ridice la înălțimea așteptărilor publice și să constituie un punct de referință în afirmarea statului de drept.