Un sistem politic în derivă: De ce alegerea directă a președintelui este comparată cu un Caritas?
Într-un context politic tot mai tensionat, Alina Mungiu Pippidi, profesor în științe politice, aduce în discuție o propunere care zguduie din temelii structura actuală a democrației românești. Renunțarea la alegerea directă a președintelui și adoptarea unui model de republică parlamentară, similar celui german, este văzută de aceasta ca o soluție pentru a elimina disfuncționalitățile sistemului semi-prezidențial. În viziunea sa, actuala configurație constituțională transformă instituția prezidențială într-un mecanism iluzoriu, asemănător unui Caritas, care promite mult, dar livrează puțin.
Președintele: Putere simbolică sau realitate distorsionată?
Alina Mungiu Pippidi subliniază că președinții României nu dețin control asupra administrației publice, a resurselor esențiale precum energia sau hrana, și nici nu au atribuții directe în gestionarea problemelor cotidiene ale cetățenilor. În schimb, aceștia sunt învestiți cu o putere limitată, dar suficientă pentru a influența negativ stabilitatea politică. Exemplele recente, precum blocarea formării guvernelor sau dizolvarea Parlamentului, demonstrează cum această putere poate fi utilizată pentru a servi interese personale sau de partid, în detrimentul interesului public.
Un sistem semi-prezidențial ineficient: Lecții din trecut
Conflictele dintre președinți și prim-miniștri, de la Ion Iliescu și Adrian Năstase până la Klaus Iohannis și liderii PSD, au evidențiat limitele și disfuncționalitățile sistemului semi-prezidențial. Împărțirea puterii executive între președinte și guvern a generat tensiuni constante, blocaje politice și o lipsă de coerență în implementarea politicilor publice. În loc să fie un garant al stabilității, președintele a devenit adesea un factor de destabilizare, capabil să „strice guverne” și să impună propriile preferințe politice.
Modele internaționale: Ce putem învăța?
Inspirându-se din experiențele altor țări, Mungiu Pippidi argumentează că sistemul prezidențial american, deși admirat și copiat pe scară largă, nu a funcționat eficient în alte contexte. În America Latină, adoptarea acestui model a dus la instabilitate politică, lovituri de stat și regimuri autoritare. Nici sistemul semi-prezidențial francez nu oferă o soluție ideală, fiind marcat de schimbări frecvente ale prim-miniștrilor și de o separare ambiguă a responsabilităților între președinte și guvern.
Republica parlamentară: O soluție pentru România?
Propunerea de a adopta un sistem de republică parlamentară, similar celui german, este susținută de analize academice care evidențiază eficiența și echilibrul acestui model. Într-un astfel de sistem, alegătorii ar fi încurajați să se concentreze pe programele politice și pe competențele candidaților, în loc să fie seduși de personalități carismatice sau promisiuni populiste. Partidele politice ar avea un rol central în definirea și implementarea politicilor publice, reducând riscul de personalizare excesivă a puterii.
Un apel la responsabilitate politică
În fața unei crize de încredere în instituțiile democratice, partidele politice trebuie să recunoască necesitatea unei reforme constituționale. Sistemul actual, care permite președintelui să dizolve Parlamentul sau să blocheze formarea guvernelor, a demonstrat că poate fi manipulat pentru a servi interesele unei singure persoane sau grupări. O schimbare către un model parlamentar ar putea oferi o bază mai solidă pentru stabilitate politică și dezvoltare economică.
Un viitor fără iluzii
Alina Mungiu Pippidi avertizează că menținerea actualului sistem semi-prezidențial riscă să perpetueze un cerc vicios de instabilitate și dezamăgire publică. Alegerea directă a președintelui, în forma sa actuală, nu face decât să alimenteze așteptări nerealiste și să distragă atenția de la problemele reale ale societății. Este timpul ca România să privească dincolo de iluzii și să adopte un model politic care să reflecte cu adevărat nevoile și aspirațiile cetățenilor săi.