România, furată la bucată: povestea tragică a RAFO Onești
RAFO Onești, odinioară o perlă a industriei românești, a fost transformată într-un simbol al decăderii și corupției. Înființată în 1956, rafinăria era cea mai mare din regiunea Moldovei și un exemplu de modernitate, utilizând echipamente americane și elvețiene. Cu o capacitate anuală de rafinare de 3,5 milioane de tone de petrol, RAFO promitea un viitor strălucit. Totuși, acest vis s-a transformat într-un coșmar, iar rafinăria a fost redusă la fier vechi.
Decizii controversate și începutul sfârșitului
La sfârșitul anilor ’90, Grupul Petrochimic Borzești, din care făcea parte RAFO, a fost divizat în mai multe entități economice. Dintre acestea, doar ChimComplex a reușit să supraviețuiască. În 1997, RAFO a fost exclusă din Societatea Națională de Petrol – PETROM SA, o decizie care a marcat începutul declinului. Fostul premier Victor Ciorbea și ministrul Industriilor, Călin Popescu-Tăriceanu, ar fi fost implicați în această hotărâre, bazată pe un studiu realizat de compania Bechtel. Angajații rafinăriei, însă, nu știau că soarta lor era deja pecetluită.
Proteste și afaceri obscure
În anul 2000, RAFO se confrunta cu dificultăți financiare majore, iar muncitorii au ieșit în stradă pentru a-și exprima nemulțumirea. În același timp, în culisele puterii, se desfășurau negocieri secrete. În Viena, RAFO GmbH a fost înființată, având printre acționari nume controversate precum Corneliu Iacobov și Răzvan Temeșan. În 2001, Iacobov a preluat controlul asupra rafinăriei, transformând datoriile în acțiuni și achiziționând compania la un preț derizoriu. Statul român a pierdut astfel RAFO și 100 de milioane de dolari.
Un lanț de tranzacții dubioase
În 2003, RAFO a fost preluată de Balkan Petroleum, o firmă cu legături obscure. Printre cei implicați se numărau Marian Iancu și alți oameni de afaceri controversați. În 2005, controlul a trecut în mâinile unor oligarhi ruși, iar în 2008, rafinăria și-a încetat activitatea. În cele din urmă, echipamentele au fost vândute la fier vechi, iar în 2016, ce mai rămăsese din RAFO a fost achiziționat de un basarabean cu relații dubioase.
Răni adânci și consecințe financiare
Istoria RAFO continuă să lase urme adânci în economia și societatea românească. În 2024, un tribunal de arbitraj a decis că România trebuie să plătească 85 de milioane de euro oligarhului Iakov Goldovski, invocând încălcarea dreptului la un tratament echitabil. Această poveste reflectă nu doar declinul unei rafinării, ci și incapacitatea statului de a proteja un simbol al industriei naționale.