Autostrada A3: 22 de ani de așteptare și un ritm care sfidează răbdarea
Construcția Autostrăzii A3, pe tronsonul dintre Suplacu de Barcău și Chiribiș, continuă să fie un exemplu al tergiversărilor și al promisiunilor neîmplinite. După mai bine de două decenii de la primele lucrări, termenul de finalizare a fost împins până în iulie 2026. În ciuda acestui orizont îndepărtat, ritmul actual al lucrărilor este descris ca fiind „nici prea prea, nici foarte foarte”.
Asociația Pro Infrastructură a evidențiat că proiectul, semnat cu constructorul Erbașu în noiembrie 2023, a întâmpinat deja întârzieri semnificative. Deși contractul prevedea șase luni pentru proiectare și 18 luni pentru execuție, aprobarea proiectului tehnic a venit abia în decembrie 2024, iar lucrările efective au început în ianuarie 2025. Cu toate acestea, doar 40% din lucrări au fost realizate până acum, restul fiind lăsate în urmă de fostul constructor, Bechtel.
Un proiect banal, dar plin de riscuri
Deși tronsonul este considerat unul „banal” din punct de vedere tehnic, timpul îndelungat în care lucrările au fost abandonate ridică riscuri semnificative. Elementele structurale lăsate de izbeliște, cum ar fi grinzile-mamut și fundațiile pilelor, ar putea necesita reparații sau chiar refaceri complete. Aceste potențiale complicații ar putea împinge și mai mult termenul de finalizare.
Reprezentanții asociației își exprimă speranța că antreprenorul va accelera ritmul odată cu îmbunătățirea vremii. Totuși, rămâne de văzut dacă un constructor nou, fără experiență majoră în infrastructura rutieră, va putea să respecte termenul contractual și să livreze un proiect de calitate.
Un simbol al eșecului administrativ
Autostrada A3 este mai mult decât un proiect de infrastructură; este un simbol al eșecului administrativ și al lipsei de responsabilitate. După 22 de ani de la prima cupă de excavator, românii încă așteaptă să vadă rezultate concrete. În timp ce alte țări finalizează proiecte similare în câțiva ani, România continuă să se confrunte cu întârzieri, schimbări de constructori și lipsă de coordonare.
În ciuda optimismului exprimat de unii, realitatea rămâne sumbră. Fiecare zi de întârziere adâncește frustrarea publicului și subliniază nevoia urgentă de reformă în gestionarea proiectelor de infrastructură. Până atunci, Autostrada A3 rămâne un exemplu trist al promisiunilor neîmplinite și al potențialului irosit.