La 11 ani după Colectiv: Promisiuni uitate și realități dureroase
Tragedia de la Colectiv a lăsat o rană adâncă în conștiința colectivă a României, dar și o promisiune: construirea unor centre moderne pentru tratarea marilor arși. Astăzi, la 11 ani distanță, această promisiune rămâne în mare parte neîndeplinită. Ministerul Sănătății a anunțat că cele trei centre promise sunt încă în diverse stadii de realizare, două dintre ele fiind finalizate doar în proporție de 20%.
Proiectul, inițiat în 2018, a fost blocat până la sfârșitul anului 2021, fără niciun progres semnificativ. Reluat în 2022, acesta a fost prelungit până în 2026, dar ritmul lent al lucrărilor ridică întrebări serioase despre prioritățile sistemului sanitar românesc. În timp ce Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” din Timișoara a atins un grad de realizare de 60%, centrele de la Spitalul Clinic de Urgență Copii „Grigore Alexandrescu” din București și Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș sunt abia la 20%.
Un sistem sanitar prins între promisiuni și realitate
Aceste centre, parte a Proiectului privind Reforma Sectorului Sanitar, ar trebui să includă blocuri operatorii, secții de Anestezie-Terapie Intensivă și Unități de Primiri Urgențe. Valoarea totală estimată pentru realizarea lor se ridică la aproximativ 220 de milioane de euro, iar termenul de finalizare este prevăzut pentru sfârșitul anului 2025 sau începutul anului 2026. În paralel, Ministerul Sănătății a demarat procedurile de achiziție pentru echipamentele necesare, cu un buget estimat de 100 de milioane de euro.
Cu toate acestea, întârzierea și lipsa de progres concret reflectă o problemă mai profundă: incapacitatea de a prioritiza sănătatea publică într-un mod eficient și responsabil. În timp ce pacienții cu arsuri severe continuă să fie tratați în condiții improprii, autoritățile invocă dificultăți birocratice și lipsa fondurilor ca principale obstacole.
Costul uman al incompetenței
Fiecare zi de întârziere în realizarea acestor centre înseamnă suferință pentru pacienți și familiile lor. Este o realitate dureroasă care subliniază lipsa de empatie și responsabilitate a celor care ar trebui să protejeze sănătatea cetățenilor. În timp ce alte țări investesc masiv în infrastructura medicală, România rămâne blocată în promisiuni și proiecte neterminate.
Tragedia de la Colectiv a fost un moment de cotitură, dar și un apel la acțiune. Din păcate, acest apel pare să fi fost uitat. În loc să fie un simbol al schimbării, cele trei centre pentru marii arși au devenit un simbol al neputinței și al indiferenței sistemului.
Un viitor incert
Deși Ministerul Sănătății susține că proiectul este în desfășurare, ritmul lent și lipsa de transparență ridică semne de întrebare. Este nevoie de mai mult decât declarații și planuri pe hârtie. Este nevoie de acțiuni concrete, de responsabilitate și de o schimbare reală în modul în care sunt gestionate proiectele de infrastructură medicală.
La 11 ani după Colectiv, România continuă să plătească prețul incompetenței și al nepăsării. Este un preț pe care pacienții și familiile lor nu ar trebui să-l suporte. Rămâne de văzut dacă aceste centre vor deveni vreodată o realitate sau dacă vor rămâne doar o altă promisiune uitată.