Pasca și cozonacul, simboluri tradiționale, afectate de criza prețurilor
În pragul sărbătorilor pascale, românii se confruntă cu o realitate dureroasă: pasca și cozonacul, simboluri ale mesei tradiționale, sunt acum vândute la felie. Creșterea alarmantă a prețurilor a transformat aceste delicii într-un lux pe care mulți nu și-l mai permit. Cofetarii raportează o scădere dramatică a comenzilor, cu aproape 50% mai puține cereri față de anii anteriori. Această situație reflectă o schimbare profundă în obiceiurile de consum ale românilor, forțați să se adapteze la un buget tot mai restrâns.
Adaptarea cofetăriilor: soluții pentru supraviețuire
Marilena Adam, proprietara unei cofetării, descrie cu tristețe cum afacerea sa încearcă să se adapteze vremurilor dificile. Cozonacii de un kilogram, odată o normă, au devenit acum o raritate, fiind înlocuiți de variante mai mici, de 500 de grame. În plus, pasca tradițională și cea cu ciocolată sunt oferite în porții mai mici, pentru a răspunde nevoilor clienților. „Românul e român, trebuie să aibă pe masă o felie de cozonac, o felie de pască”, spune ea, subliniind eforturile de a păstra spiritul sărbătorilor, în ciuda dificultăților economice.
Lanțul scumpirilor: de la zahăr la masa de Paște
Scumpirea zahărului și a altor ingrediente de bază a declanșat un efect în lanț, afectând prețurile produselor finite. Cofetarii se luptă să mențină afacerile pe linia de plutire, în timp ce clienții lor se confruntă cu alegeri dificile. Masa de Paște, odată o ocazie de răsfăț culinar, devine tot mai modestă, reflectând realitatea economică a multor familii din România.
Tradiția, între reziliență și compromis
În ciuda provocărilor, dorința de a păstra tradițiile rămâne puternică. Românii continuă să caute modalități de a aduce pe masă simbolurile sărbătorilor, chiar dacă în cantități mai mici. Cofetarii, la rândul lor, încearcă să găsească echilibrul între calitate și accesibilitate, oferind produse care să aducă bucurie, chiar și în porții reduse. Această adaptare, deși dificilă, reflectă reziliența unei comunități care refuză să renunțe la ceea ce contează cu adevărat.