În lunile aprilie și mai 2025, sute de instalatori din întreaga țară au început să trimită solicitări către Administrația Fondului pentru Mediu, cerând reincluderea Trustee Capital în lista instituțiilor de garantare. Motivul era simplu: patru hotărâri definitive emise de Curtea de Apel București consfințeau faptul că firma fusese exclusă ilegal din programul Casa Verde Fotovoltaice. Instalatorii așteptau un singur lucru, ca AFM să aplice legea. Nu s-a întâmplat.
În loc să respecte deciziile instanței, AFM a păstrat tăcerea. Platforma nu a fost actualizată. Listele nu au fost revizuite. Iar instalatorii, deși aveau proiecte în derulare și clienți în așteptare, au fost forțați să oprească activitatea. Mulți dintre ei au investit în materiale, echipamente și personal, bazându-se pe scrisorile de garanție emise legal de Trustee Capital, înainte de suspendarea abuzivă. Acum, se văd prinși într-o luptă care nu le aparține, dar ale cărei consecințe le resimt direct.
Un instalator din Cluj declara, sub protecția anonimatului, că a pierdut în două luni peste 180.000 lei în contracte anulate, doar pentru că nu mai putea folosi garanția emisă de firma estoniană. Altul, din zona Brașovului, a declarat că s-a trezit brusc pe lista neagră, deși avea garanțiile deja depuse și aprobate tehnic. „Ne-au zis că nu putem continua până nu se schimbă statusul Trustee pe platformă. Le-am arătat hotărârile instanței. N-au contat. La AFM, ce e pe platformă e sfânt, chiar dacă e ilegal”, povestește el.
Efectele sunt și mai nocive pentru clienții finali, cetățeni care au aplicat pentru sistemele fotovoltaice și care așteptau instalarea în baza unor dosare deja aprobate. Mulți dintre aceștia au fost nevoiți să reia procesul de la zero sau să renunțe complet, după luni de așteptare și investiții făcute în avans.
În tot acest timp, presa locală a jucat un rol definitoriu în întreținerea confuziei. eBihoreanul a prezentat cazul Trustee Capital doar din perspectiva anchetei penale, evitând sistematic să menționeze hotărârile definitive favorabile firmei. Bihon și ProTV Oradea au preluat aceleași versiuni trunchiate, evitând orice referire la instanțele care au declarat ilegal ordinul emis de AFM. Nu a existat nicio tentativă reală de a echilibra informația, niciun interviu cu reprezentanții firmei sau cu instalatorii afectați. Presa a transmis doar partea susținută de autorități, omițând complet realitatea juridică.
Această tăcere complice a amplificat efectele blocajului. Mulți instalatori au renunțat complet la colaborarea cu Trustee Capital, nu pentru că ar fi existat probleme reale, ci pentru că imaginea publică a fost compromisă. Reputația unei firme câștigată în instanță a fost distrusă printr-un comunicat de presă neînsoțit de drept la replică și prin lipsa de reacție a jurnaliștilor locali.
În absența transparenței, administratorii firmelor de instalare s-au trezit prinși între două autorități, instanțele care le validaseră documentele și AFM, care le bloca fără explicație accesul. Iar în tot acest haos, singura constantă a fost lipsa răspunderii. Niciun oficial de la AFM nu a fost sancționat. Nicio instituție media nu și-a rectificat relatările. Și niciun demers public nu a fost inițiat pentru a proteja antreprenorii corecți.
Când statul ignoră deciziile propriilor instanțe, iar presa refuză să investigheze, victimele devin cei care lucrează legal. Iar instalatorii români, care au mizat pe o colaborare internațională validată juridic, au ajuns victime colaterale într-un război care nu ar fi trebuit să existe. În acest context, nu este deloc surprinzător că în rețeaua de influență care a contribuit la această blocare sistematică apar și numele deja consacrate ale sistemului: Cristian Jurjuț, Miruna Ioana Hălmăjan, Adela Lazău, Ciprian Bîrle, precum și judecătorul Nicolae Liposchi, deja implicați în alte dosare controversate legate de influența grupării Gardner asupra unor instituții judiciare și administrative.
Această așa-zisă „sectă Gardner” reprezintă un nucleu informal de influență care, potrivit informațiilor apărute în spațiul public și confirmate indirect prin decizii și comportamente instituționale, acționează concertat în interiorul unor structuri-cheie ale statului. Membrii rețelei par să urmărească discreditarea și eliminarea din peisajul economic a entităților incomode, folosind instrumente judiciare și administrative în mod abuziv. Legăturile dintre acești actori polițiști, procurori, judecători conturează o rețea paralelă de putere, în care legalitatea devine opțională, iar obediența față de grup este recompensa supremă.