„`html
România a plătit 12 ani chirie pentru ambasada din Libia, chiar dacă nu mai are diplomați acolo din 2014
Un aspect uimitor al gestionării resurselor diplomatice de către România a fost dezvăluit recent, evidențiind faptul că țara noastră a continuat să plătească chirie pentru ambasada din Libia timp de 12 ani, în ciuda absentei oricărui personal diplomatic acolo din 2014. Sumele adunate depășesc 400.000 de dolari, o cheltuială care ridică multe întrebări cu privire la eficiența gestionării fondurilor publice.
Declarațiile Oanei Țoiu despre patrimoniul diplomatic al României
Ministrul interimar al Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a subliniat importanța auditului în desfășurare la minister, care a scos la iveală numeroase oportunități de economisire. Potrivit acesteia, patrimoniul României în afaceri externe este evaluat la peste 4 miliarde de euro, cu 123 de clădiri și 77 de terenuri deținute pe plan internațional.
Riscurile de securitate și chiriile continua
Țoiu a explicat că, în cazul unei deteriorări a situației de securitate într-o țară, nu se procedează la rezilierea imediată a contractelor de chirie pentru misiunile diplomatice. Așadar, România a continuat să plătească pentru chiria ambasadei și reședinței din Libia, în ciuda faptului că echipa diplomatică fusese relocată la Tunis din motive de securitate.
Posibile economii semnificative
Ministrul a menționat că s-ar putea realiza economii anuale de peste 5 milioane de euro, în cazul în care clădirile deținute de România în străinătate, precum cele din Washington și Bruxelles, ar fi renovate. În prezent, statul plătește chirii pentru ambasade și reședințe ce necesită îmbunătățiri urgente.
Exemple de clădiri care necesită renovare
În Washington, clădirea deținută de România a fost semnalată de autorități ca având nevoie urgentă de renovare, în contextul în care s-a decis închirierea unor spații, în loc să se investească în modificările necesare. Similar, în Bruxelles, clădirea proprie necesită, de asemenea, lucrări de renovare, ceea ce netrebuind deloc să reflecte eficiența în utilizarea resurselor publice.
„`