România dispune de soluri rare în șapte regiuni ale țării. Intenționează să prelucreze resurse din Groenlanda, însă zăcămintele propri îi rămân neexploatate.

„`html

România are pământuri rare în șapte zone din țară

România deține mineralizații care conțin pământuri rare, însă, în ciuda acestui fapt, nu beneficiază de o exploatare comercială proprie. Într-o încercare de a integra țara în lanțul strategic european al acestor resurse, Bucureștiul colaborează la un proiect în Feldioara, destinat procesării concentrate din Groenlanda, în loc să valorifice propriile zăcăminte de pământuri rare.

Strategia națională pentru resurse minerale

Strategia națională pentru resurse minerale neenergetice, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.464/2024, subliniază importanța valorificării resurselor minerale până în anul 2035, aspirând la consolidarea poziției României ca pol de dezvoltare durabilă în economie. Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului își propune repoziționarea domeniului resurselor minerale neenergetice pe harta intereselor naționale.

Zonele de concentrație a pământurilor rare

În cadrul strategiei, sunt identificate șapte zone din România cu potențial pentru pământuri rare: Glogova, Clejnești, Ohaba, Chituc, Poienari-Tigveni, Jolotca-Ditrău și Grădiștea de Munte. Aceste locații conțin mineralizații precum monazit, bastnasit și alanit, dar este important de menționat că nu toate aceste ocurențe dispun de rezerve exploatabile.

Potential geologic și nevoia de evaluare

Strategia menționează că, deși există mineralizații explorate, nu există date actualizate pentru a evalua rezervele exploatabile, ceea ce limitează capacitatea României de a juca un rol strategic în industria europeană. Evaluările suplimentare ale resurselor sunt esențiale pentru a identifica potențialul economic al acestor resurse critice.

Dependenta Europei de importuri

Uniunea Europeană se confruntă cu o puternică dependență de importurile de materii prime critice, ceea ce nu doar limitează capacitatea de reacție a economiilor europene, dar și creează vulnerabilități în securitatea aprovizionării. De exemplu, majoritatea importurilor de pământuri rare sunt realizate din țări terțe, cum ar fi China și Republica Democrată Congo, ceea ce subliniază necesitatea diversificării surselor de aprovizionare.

Stadiul exploatării în România

Aproape doi ani de la adoptarea strategiei nu au condus la înființarea unei exploatări comerciale pentru resursele de pământuri rare din România. Cu toate acestea, progresele sunt vizibile în domeniul procesării, cu un acord neangajant între Fabrica de Prelucrare a Concentratelor de Uraniu Feldioara și Critical Metals Corp din Statele Unite, menit să dezvolte o instalație de procesare a metalelor rare, corelată cu zăcământul din Groenlanda.

Exploatarea altor resurse critice

Așadar, pe lângă pământurile rare, România are și alte resurse critice, precum grafitul, magneziul, litiul și altele. Recent, guvernul a decis reluarea exploatării grafitului în zona Baia de Fier, care evidențiază îngrijorările Comisiei Europene cu privire la aprovizionarea sigură cu materii prime critice.

Perspective și provocări

În concluzie, odată cu identificarea resurselor valoroase și strategice, România trebuie să prioritizeze evaluarea și utilizarea rațională a acestora, pentru a reduce dependența de importuri și a deveni autosuficientă în domeniul materiilor prime critice, esențiale pentru dezvoltarea economică a Uniunii Europene.

„`