Fondul american Carlyle a primit avizul Trezoreriei SUA pentru preluarea activelor internaționale Lukoil
Fondul american de investiții Carlyle a obținut aprobarea Biroului pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) din cadrul Departamentului Trezoreriei SUA pentru achiziționarea afacerilor internaționale ale companiei petroliere ruse Lukoil, aflată sub sancțiuni. Tranzacția necesită însă și aprobarea finală a administrației Trump, potrivit Financial Times, citat de SeeNews.
Avizul a venit într-un context în care existau speculații că administrația Trump ar întârzia tranzacția și că un consorțiu susținut de guvernul SUA, un miliardar american și investitori din Golful Persic ar intenționa să înlăture Carlyle din cursa pentru activele Lukoil. La momentul anunțului, Lukoil preciza că înțelegerea cu Carlyle nu este exclusivă.
Petrotel Ploiești, cel mai important activ industrial românesc vizat de tranzacție
În România, principalul activ industrial aflat în joc este rafinăria Petrotel Lukoil din Ploiești. Unitatea este oprită din toamna anului 2025, mai întâi pentru revizie tehnică, apoi ca urmare a sancțiunilor aplicate grupului Lukoil. Pe 26 august, Tribunalul Prahova a aprobat intrarea Petrotel Lukoil în procedură generală de insolvență, ca modalitate de protejare a activului industrial și de eventuală reluare a activității.
Prezența Lukoil în România nu se limitează la rafinăria din Ploiești. Compania rusă deține și o rețea națională de benzinării, precum și o participație de 87,8% în concesiunea EX-30 Trident din Marea Neagră, restul fiind deținut de Romgaz. Activele Lukoil din România au fost plasate în 2026 sub un regim de supraveghere extinsă instituit de Guvern.
Portofoliul european al Lukoil și capacitatea de rafinare vizată
Portofoliul european al companiei mai cuprinde rafinăria Neftohim Burgas din Bulgaria și participația de 45% deținută de Lukoil la rafinăria Zeeland din Olanda. Împreună, cele trei unități au o capacitate de procesare de aproape 400.000 de barili de petrol pe zi.
Potrivit Financial Times, Carlyle consideră că preluarea activelor și repornirea capacităților neutilizate ar putea readuce pe piață o capacitate suplimentară de rafinare estimată la 100.000–150.000 de barili pe zi.