Mii de firme și instituții publice, preluate de furnizorul de ultimă instanță începând din noiembrie
Peste 3.000 de locuri de consum aparținând unor clienți non-casnici, de la firme comerciale până la instituții publice și primării, au rămas fără furnizor concurențial de energie electrică începând din luna noiembrie. Consumul anual estimat pentru aceste locuri de consum este de aproximativ 100 GWh.
Pentru a nu rămâne fără alimentare, clienții respectivi urmează să fie preluați automat de furnizorul de ultimă instanță, însă energia achiziționată în acest regim poate costa mai mult decât în baza ofertelor concurențiale.
E.ON Energie România, furnizorul de ultimă instanță în noiembrie
Consumatorii din România nu pot rămâne fără energie electrică, iar cei care nu mai au un furnizor concurențial sunt preluați de furnizorul de ultimă instanță desemnat de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei.
În septembrie, acest rol a revenit companiei Electrica Furnizare, în octombrie, PPC, iar în noiembrie furnizorul de ultimă instanță desemnat este E.ON Energie România. Multe dintre locurile de consum ajunse în această situație aveau contracte cu furnizori care ofereau anterior prețuri mai mici. Numele companiilor implicate nu au fost făcute publice, întrucât nu este clar în ce măsură situația a fost determinată de deciziile furnizorilor sau de comportamentul clienților.
Contracte expirate și proceduri de achiziție neterminate, printre posibilele explicații
Una dintre posibilele explicații este legată de expirarea contractelor de furnizare. În contextul creșterii prețurilor pe piețele de energie, noile oferte pot fi mai scumpe decât contractele care ajung la termen, iar unii clienți ar putea să nu le fi acceptat.
Există și posibilitatea ca unii furnizori să nu fi transmis oferte noi. Reprezentanții a doi furnizori ai căror clienți au ajuns în această lună în regim de ultimă instanță au declarat că firmele lor nu procedează astfel și că îi informează pe clienți atunci când contractele urmează să expire, prezentându-le și noile oferte.
O altă posibilitate este ca unii consumatori să nu fi încheiat un nou contract, nici cu furnizorul existent, nici cu o altă companie. Această situație ar putea afecta în special instituțiile publice, având în vedere că multe dintre cele peste 3.000 de locuri de consum ar aparține unor astfel de entități. În cazul autorităților publice, contractarea energiei presupune parcurgerea unor proceduri de achiziție, inclusiv licitații, iar este posibil ca unele proceduri să nu fi fost finalizate înainte de expirarea contractelor sau ca noile prețuri să fi depășit bugetele estimate.
Prețul final, calculat abia după încheierea lunii de consum
Principalul dezavantaj al alimentării în regim de ultimă instanță este costul. Prețul final nu este cunoscut în avans, fiind calculat după încheierea lunii de consum. Acesta are la bază prețul mediu al energiei de pe piața pentru ziua următoare, la care se adaugă marja furnizorului de ultimă instanță, tarifele de rețea și taxele aplicabile.
Pentru luna octombrie, estimarea era că prețul mediu al energiei pe piața pentru ziua următoare ar putea depăși 1.100 de lei/MWh, iar toate prețurile zilnice din octombrie depășiseră acest nivel. Prețul final plătit de clienții preluați de furnizorul de ultimă instanță poate fi astfel mai mare decât cel oferit prin unele contracte concurențiale. Pentru instituțiile publice, un cost mai ridicat al energiei poate însemna cheltuieli suplimentare din bugetele locale sau instituționale.