România a plătit 12 ani chirie pentru ambasada din Libia
România a continuat să suporte costurile chiriei pentru ambasada sa din Libia timp de 12 ani, deși nu mai are diplomați în această țară din anul 2014. Suma totală plătită depășește 400.000 de dolari, a anunțat ministrul interimar de externe, Oana Țoiu.
Auditul de la Ministerul Afacerilor Externe
Într-un interviu acordat Euronews România, Oana Țoiu a discutat despre auditul desfășurat la Ministerul Afacerilor Externe, care a scos la iveală diverse situații ce pot fi optimizează pentru a genera economii. Un exemplu concret este chiria plătită Libiei, unde contractele nejustificate vor fi suspendate în urma descoperirilor recente.
Detalii despre ambasada din Libia
Ministrul a subliniat că, deși România are un ambasador nominalizat, acesta a fost relocat în capitala Tunis din cauza situației de securitate precar în Libia. „Chiria nu mai este justificată, astfel că am decis să închidem aceste contracte”, a declarat ea. Evident, 12 ani este un interval prea lung pentru a menține un astfel de angajament financiar într-o țară fără personal diplomatic activ.
Implicațiile costurilor îngrijitoare
În cadrul audiției, Oana Țoiu a menționat că, de obicei, în perioade de instabilitate, contractele pentru misiunile diplomatice nu sunt reziliate imediat, deoarece există speranța unui viitor întoarcere. Cu toate acestea, realitatea actuală impune o reevaluare riguroasă a acestor cheltuieli.
Economiile posibile
Evaluările efectuate sugerează că Ministerul ar putea economisi anual suma de „peste 5 milioane de euro”, dacă va investi în renovarea clădirilor diplomatice proprii din alte capitale, cum ar fi Washington și Bruxelles. Aceste clădiri necesită îmbunătățiri semnificative, iar actuala practică de a plăti chirii pentru imobilele închiriate este considerată ineficientă.
Example de clădiri românești neîntreținute
În special, ministrul a atras atenția asupra unei clădiri din Washington, care a fost semnalată ca având probleme structurale, dar unde România continuă să plătească chirie pentru reședință. Aceasta arată un management ineficient al resurselor statului român în raport cu proprietățile pe care le deține deja în străinătate.
Concluzie
Situația discutată de Oana Țoiu subliniază necesitatea unei gestionări mai atente a patrimoniului de care dispune România în afaceri externe, precum și a unei reorganizări a strategiei diplomatice, pentru a evita astfel de costuri inutile în viitor.